Amurg violet

 
 
Amurg de toamnă violet ...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
-- Apostoli în odăjdii violete --
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet ...
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet ...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.
 
 
 

Sa ne iubim

 

Vai, si va veni o vreme
Când adromi-vom amândoi,
Si-nstrăinati, prin cimitire,
Va plânge toamna peste noi.

Ce poate, deci, a fi sub soare,
În haosul imensitătii --
Dacă-ti vei pierde fecioria
În taina roză-a voluptătii?
 
 

Obsesii

 

 

Cu gândul meu
La tine,
Am întâlnit
Aspecte similare.

Părea că eşti
Chiar tu...
Doar sufletul tău
Mai rămânea
Să difere.

Şi astfel,
Din mersul meu,
Psihologii, diverse,
Mă-ndreptau,
În marşul greu
Al străzii.

Dimineata

 

 

O cafea neagra...si-o ploaie de gheata
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Si pasul ma îndruma în dimineata

Cum frigul tremurând ca o veste, 
Tot fuge de-al meu si de-al tau...
Tot mai mult am ramas cu ce este, 
Si ploua cu-o parere de rau.

Am uitat daca merg...înca tot mai iubesc...
Am ajuns la timp, ocup si un loc.
Dar gândul apasa cu greul sau bloc...
E numai vedere...nu mai pot sa vorbesc...